COSÓR, cosoare, s.n. 1. Cuţit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuinţat în viticultură şi în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă şi subţire, cu flori unisexuate, solitare şi cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ.

COSÓR s. 1. (reg.) rizacă, sabiţă, târpan. (~ pentru tăiat stuful.) 2. v. brădiş.

cosór s. n., pl. cosoáre

COSÓR² ~i m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lungă, servind drept hrană animalelor din lacuri şi bălţi. /<sl. kosori

COS//ÓR¹ ~oáre n. Cuţit cu lama scurtă şi încovoiat la vârf, folosit în viticultură şi pomicultură. /<sl. kosori