COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preţ, o valoare în bani; a preţui. ♦ A se putea obţine numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. şi tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu preţul a... ♢ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e uşor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.

COSTÁ vb. a face, a fi, a reveni, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cât ~ metrul de stofă?)

costá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cóstă

A COSTÁ pers. 3 cóstă 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a face; a preţui. 2) A avea un preţ mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reîntoarcerea în ţară l-a costat mult. ♢ Ce mă costă? nu-mi cere nici un efort; e foarte uşor. /<it. costare

COSTÁ vb. I. 1. intr. A avea un anumit preţ, o valoare în bani, a valora. 2. intr., tr. A (se) obţine cu preţul a..., a (se) plăti cu... 3. (Fig.) A necesita anumite sforţări, sacrificii, bunuri. / < it. costare, cf. germ. kosten].