COTÍGĂ, cotigi, s.f. 1. Căruţă mică folosită la transportarea încărcăturilor uşoare. ♦ Car mare cu pereţii metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă, [Var.: cotiúgă s.f.] – Din ucr. kotyha.

COTÍGĂ s. 1. teleagă, (reg.) tărăbuţă, toligă. (~ pentru poveri uşoare.) 2. (TEHN.) teleagă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.)

cotígă s. f., g.-d. art. cotígii; pl. cotígi

COTÍ//GĂ ~gi f. 1) Cărucior (cu două roţi) folosit pentru transportul unor încărcături uşoare; teleagă. 2) Ansamblu tehnic constând din două roţi inegale pe care se sprijină grindeiul plugului. 3) înv. Car de război. [G.-D. cotigii] /<ucr. kotyha