COTLÓN, cotloane, s.n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziş. ♦ (Reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face loc şi pe care se aşază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei ţărăneşti. ♢ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniţă. – Din magh. katlan.

COTLÓN s. 1. v. ascunzătoare. 2. v. colţ. 3. v. nişă.

cotlón s. n. (sil. -tlon), pl. cotloáne

COTL//ÓN ~oáne n. 1) Cuptor ţărănesc de vară. 2) Adâncitură, special făcută în pereţii caselor ţărăneşti, care serveşte ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniţă; cotruţă. 3) Loc dosit; ascunziş. 4) Gaură în malul unui râu sub nivelul apei. 5) Scobitură orizontală săpată de oameni într-un mal de lut. /<ung. katlan