COVÂRŞÍ, covârşésc, vb. IV. Tranz. A depăşi, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forţă etc.; p. ext. a copleşi, a învinge. – Et. nec.

COVÂRŞÍ vb. 1. v. copleşi. 2. a(-l) copleşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.

covârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. covârşésc, imperf. 3 sg. covârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. covârşeáscă

A COVÂRŞ//Í ~ésc tranz. 1) A depăşi cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantităţii etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf