COVILTÍR, coviltire, s.n. Acoperiş la căruţă făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.

COVILTÍR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coş, (Ban. şi Transilv.) arneu, (Olt. şi Ban.) covergă, (prin Mold. şi Bucov.) pocriş. (~ la car, căruţă.) 2. v. burduf.

coviltír s. n., pl. coviltíre

COVILTÍR ~e n. Acoperiş de căruţă constând dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă. /<fr. couverture