CRACÁRE, cracări, s.f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obţinerea unor derivaţi.)

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].