CRAI, crai, s.m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ♢ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ♢ Compus: crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subţiri; lună-nouă. 2. Bărbat uşuratic, care se ţine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ♢ Crai de curte veche = haimana, pungaş, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĩ.

CRAI s. v. boiştean, cap încoronat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, împărat, monarh, popă, rege, rigă, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

CRAI s. v. afemeiat.

crai s. m., pl. crai, art. cráii

CRAI ~ m. 1) înv. (în unele state feudale) Conducător absolut al ţării; rigă; rege; monarh; suveran; împărat. 2) fig. Bărbat uşuratic, care se ţine de chefuri şi de aventuri amoroase; craidon. 3) reg. (la jocul de cărţi) Figură care are imprimată pe ea chipul unui bărbat cu coroană; rege; popă. /<sl. krali