CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, subst. 1. S.m. (Înv.) Persoană care anunţa mulţimii poruncile suveranului sau ale autorităţilor; vestitor. 2. S.m. şi f. Persoană care citeşte informaţiile, comunicările, ştirile oficiale etc., anunţă programul la o staţie de radio, de televiziune sau la o manifestaţie; spicher. 3. S.m. (Reg.) Hăitaş, gonaci (la vânătoare). – Din ucr. krajnik.

CRÁINIC s. 1. mesager, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneţ, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunţat vestea printr-un ~.) 2. spicher. (~ la televiziune.)

CRÁINIC s. v. buhai, coinac, colăcar.

cráinic s. m., pl. cráinici

CRÁINI//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. 1) înv. Persoană care aducea la cunoştinţa mulţimii poruncile suveranului sau ale autorităţilor; vestitor. 2) Persoană care citeşte informaţiile, comunicările oficiale, anunţă programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik

cráinic, cráinice, s.n. (reg.) maşină de ridicat pietre şi lemne grele; granic, posadă.