CRAMPONÁ, cramponéz, vb. I. Refl. A se agăţa cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ţine morţiş, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunţe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. – Din fr. cramponner.

CRAMPONÁ vb. (fig.) a se agăţa. (Se ~ cu desperare de el, ca s-o ajute.)

cramponá vb., ind. prez. 1 sg. cramponéz, 3 sg. şi pl. cramponeáză

A SE CRAMPON//Á mă ~éz intranz. 1) A se agăţa cu putere (ţinându-se ca un crampon). 2) fig. A sta cu fermitate pe aceleaşi poziţii, fără a ceda. /<fr. se cramponner

CRAMPONÁ vb. I. refl. A se agăţa puternic de ceva sau de cineva (pentru a obţine ceva); (fig.) a se ţine scai, morţiş de ceva sau de cineva. [< fr. cramponner].