CRÁTER, cratere, s.n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care ţâşnesc vapori, gaze, cenuşă etc. şi se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa pământului. ♢ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activităţi vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă şi cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. şi: cratér] – Din fr. cratère.

cratér/cráter s. n., pl. cratére/crátere

cratér/cráter s. n., pl. cratére/crátere

CRÁTER ~e n. 1) Depresiune situată în partea superioară a unui vulcan, prin care se revarsă lava în timpul erupţiilor. 2) Adâncitură circulară pe suprafaţa unor planete. ~ lunar. [Acc. şi cratér] /<fr. cratere

CRATÉR s.n. 1. Vas mare din antichitate, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe. 2. Deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ♦ Gaură în formă de pâlnie. [Pl. -re. / < fr. cratère, lat. crater, gr. krater].