CRAVAŞÁ, cravaşéz, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravaşa. – Din fr. cravacher.

CRAVÁŞĂ, cravaşe, s.f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciuşcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁŞĂ s. biciuşcă, (pop.) râncă, (reg.) fişcă, iuşcă, năpârcă, zbiciuşcă. (Îndeamnă calul cu ~.)

cravaşá vb., ind. prez. 3 sg. cravaşeáză, 1 pl. cravaşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cravaşéze; ger. cravaşând

craváşă s. f., art. craváşa, g.-d. art. craváşei; pl. craváşe

CRAVÁŞ//Ă ~e f. Vărguţă flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreţii îndeamnă caii la mers; biciuşcă. /<fr. cravache

A CRAVAŞ//Á ~éz tranz. A bate cu cravaşa. /<fr. cravacher

CRAVAŞÁ vb. I. tr. A lovi cu cravaşa. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. cravacher].

CRAVÁŞĂ s.f. Vărguţă de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].