CRÉŞTERE, creşteri, s.f. Acţiunea de a creşte. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensităţii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulţire. ♢ Creşterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulţirea şi creşterea animalelor şi păsărilor, a viermilor de mătase, a peştilor şi stupăritului. 4. Educare, educaţie. ♢ Loc. adj. Fără creştere = prost crescut, needucat. ♢ Expr. Bună creştere = educaţie aleasă. – V. creşte.

Creştere ≠ descreştere, micşorare, scădere

CRÉŞTERE s. v. dezvoltare, evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.

CRÉŞTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei fiinţe.) 2. dezvoltare, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. v. înălţare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulţire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

créştere s. f., g.-d. art. créşterii; pl. créşteri