CRÉŞTET, creştete, s.n. 1. Vârful capului; sinciput. ♢ Expr. Din (sau de la creştet) până în tălpi sau din tălpi până în creştet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălţime. – Creşte + suf. -et.

CRÉŞTET s. 1. (ANAT.) sinciput, vertex, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme. 2. v. că-pătâi. 3. v. vârf. 4. v. creastă.

créştet s. n., pl. créştete

CRÉŞTET ~e n. 1) Vârful capului. ♢ Din ~ până-n tălpi din cap până-n picioare. 2) Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal; creastă; culme; pisc; vârf; coamă; spinare. /a creşte + suf. ~et