CREÁNGĂ, crengi, s.f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.). Ramificaţie a unei familii de oameni. – Din bg. granka.

CREÁNGĂ s. v. ramură.

creángă s. f., g.-d. art. créngii; pl. crengi

CREÁNGĂ crengi f. 1) Ramură de copac; cracă. 2) fig. Ramură a unei familii. [G.-D. crengii] /<bulg. granka