CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S.m. şi f. Titular al unui drept de creanţă; persoană sau instituţie care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

Creditor ≠ datornic, debitor

CREDITÓR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. şi pl. creditoáre

CREDIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ţine de credite; propriu creditelor. 3) şi substantival Care dă credit. /<fr. créditeur

CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. şi f. Persoană, instituţie etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].