CRIC, cricuri, s.n. Aparat portativ, acţionat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăţi mari la mică înălţime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.

CRIC s. v. prundăraş.

CRIC s. (TEHN.) vinci, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău.

cric s. n., pl. crícuri

CRIC ~uri n. Instrument folosit pentru ridicarea unor greutăţi mari la înălţime mică. /<fr. cric

CRIC s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăţilor prin împingere în sus. [< fr. cric].

cric, crícuri, s.n. (reg.) suman scurt şi strâmt.