CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului, precum şi împotriva păcii internaţionale şi a umanităţii. – Din fr. crime.

CRÍMĂ s. asasinat, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)

crímă s. f., g.-d. art. crímei; pl. críme

CRÍM//Ă ~e f. Infracţiune gravă periculoasă din punct de vedere social. /<fr. crime

CRÍMĂ s.f. Violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţiune riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor. ♢ Crimă de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război, împotriva normelor dreptului internaţional care reglementează legile războiului. ♢ Crimă contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare].