CRIVÁC, crivacuri, s.n. 1. Instalaţie rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafaţă. 2. Troliu rudimentar de lemn, acţionat manual, folosit la spălarea puţurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcaţii de care se fixează scândurile ce formează învelişul ambarcaţiei. – Et. nec.

CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

crivác (tehn.) s. n., pl. criváce