CROI¹, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

CROͲ, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obţine piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecţionării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicaţii, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o şosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.

CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-şi tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.)

CROI s. v. croială, tăietură.

croi s. n., pl. cróiuri

croí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. croiáscă

A CRO//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme şi dimensiuni în vederea confecţionării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ♢ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acţiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti