CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ♢ (Fiz.) Aberaţie cromatică = defect al imaginilor obţinute prin lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeaşi denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S.f. 1. Arta preparării şi folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.

Cromatic ≠ acromatic

cromátic adj. m., pl. cromátici; f. sg. cromátică, pl. cromátice

CROMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de culori; propriu culorilor. ♢ Aberaţie ~că defect produs de lentile, care formează irizaţii pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ♢ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique

CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ♢ Aberaţie cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ♢ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeaşi denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].