CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluţie lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungeşte multă vreme şi nu mai poate fi uşor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice

CRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluţie lentă şi de durată. 2) fig. Care se prelungeşte multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. a c u t) Care are o evoluţie lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungeşte multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].