CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobişnuit; a se minuna (şi a-şi face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A aşeza în formă de cruce; a încrucişa. – Din cruce.

CRUCÍ vb. v. încrucişa.

CRUCÍ vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

crucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cruceáscă

A SE CRUC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-şi semnul crucii). /Din cruce