CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ♢ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staţionare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic şi interacţiunea dintre câmpul electromagnetic şi substanţe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă, adj.] – Din fr. quantique.

cuántic adj. m. (sil. cuan-), pl. cuántici; f. sg. cuántică, pl. cuántice

CUÁNTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de cuantă; propriu cuantei. [Sil. cu-an-] /<fr. quantique

CUÁNTIC, -Ă adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ♢ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staţionare ale unui atom, ale unei molecule etc.; mecanică cuantică = ramură a fizicii teoretice care se ocupă cu legile mişcării din lumea atomilor; electronică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic şi interacţiunea dintre acesta şi substanţe şi corpuri. [Pron. cuan-, var. cvantic, -ă adj. / < fr. quantique].