CUARŢ, cuarţuri, s.n. Bioxid natural de siliciu, care se găseşte în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente şi incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conţin şi substanţe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarţ s.n.] – Din germ Quarz, fr. quartz.

CUART s. v. sfert.

CUARŢ s. (MIN.) (reg.) bicaş, (Ban.) beică.

cuarţ s. n., pl. cuárţuri

CUÁRŢ ~uri n. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică şi în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz

CUARŢ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găseşte în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarţ s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].