|
cucerire. 3 rezultate gasite
CUCERÍRE, cuceriri, s.f. Acţiunea de a (se) cuceri şi rezultatul ei; câştig, progres, izbândă. ♢ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-şi atrage simpatia sau dragostea ciuva. – V. cuceri.
CUCERÍRE s. 1. luare, ocupare, ocupaţie, (fran-ţuzism înv.) conchetă. (~ Griviţei.) 2. v. subju-gare. 3. v. repurtare. 4. v. câştigare. 5. v. încântare.
cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|