CUGETÁ, cúget, vb. I. Intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-şi da seama, a ţine seamă de..., a lua în considerare. – Lat. cogitare.

CUGETÁ vb. 1. v. chibzui. 2. v. filozofa.

CUGETÁ vb. v. aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenţiona, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti.

cugetá vb., ind. prez. 1 sg. cugét, 3 sg. şi pl. cúgetă

A CUGETÁ cúget 1. intranz. 1) A gândi adânc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe gânduri. 2. tranz. A avea în vedere. Cuget că va trebui să pleci. /<lat. cogitare