CULCÚŞ, culcuşuri, s.n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor şi al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaş pentru oameni; locuinţă. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se aşază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formaţiuni geologice. – Culca + suf. -uş.

CULCÚŞ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.

CULCÚŞ s. 1. v. vizuină. 2. v. adăpost. 3. v. pat.

culcúş s. n., pl. culcúşuri

CULCÚŞ ~uri n. 1) Loc unde se culcă păsările sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihnă pentru oameni; adăpost. /a se culca + suf. ~uş