CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ♢ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producţii mari şi constante; ştiinţa, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. ♢ Cultura plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obţinerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creştere, prăsire a unor animale. Cultura viermilor de mătase. 3. Creştere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obţinută pe această cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică, atât pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii, cât şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea ştiinţifică, procesul de formare a specialiştilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educaţie fizică. – Din fr. culture, lat. cultura.

Cultură ≠ incultură

CULTÚRĂ s. 1. v. civilizaţie. 2. v. învăţătură. 3. cul-tură fizică v. gimnastică. 4. v. cultivare. 5. creştere, cultivare. (~ tutunului.)

cultúră s. f., g.-d. art. cultúrii; pl. cultúri

CULTÚR//Ă ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale şi spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunoştinţe vaste în diferite domenii, pe care le posedă cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale şi spirituale, descoperite în urma săpăturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, într-o anumită epocă. 4) agr. Ansamblu de lucrări agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Creştere a unor animale. ~a viermilor de mătase. 7): ~ de bacterii creştere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obţinută în laborator pentru scopuri ştiinţifice. 8): ~ fizică ansamblu de metode şi sisteme de educaţie fizică care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura

CULTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuinţe, aşezări etc.) şi spirituale (manifestări artistice, magice-religioase şi funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă. ♦ Totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. ♢ Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrările efectuate asupra solului pentru a face posibilă creşterea plantelor cultivate. ♢ Plante de cultură = plante cultivate de om. ♦ Creştere a anumitor animale. ♦ Creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 3. Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică şi sport; ştiinţă care se ocupă cu această dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

/cultura de camp,din care se cultiva porumbul,folosit in gospodarie sub forma de malai.papusoiul mai are si matase de porumb,fiind folosita la incizii sub forma de ceai diuretic/