CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.

CUPÉU, cupeuri, s.n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s.f.] – Din fr. coupé.

CUPÉU s. v. compartiment.

CUPÉU s. trăsură închisă, (înv. şi pop.) caretă. (Călătorea în ~.)

cupéu s. n., art. cupéul; pl. cupéuri

CUPÉU ~ri n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată, având banchete pentru mai multe persoane; compartiment. 2) înv. Trăsură de lux, închisă, capra vizitiului fiind în exteriorul caroseriei; caretă. [Sil. cu-peu] /<fr. coupé

CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roţi, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligenţă etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].