CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuieşte, vindecă. ♢ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea şi cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

CURATÍV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)

curatív adj. m., pl. curatívi; f. sg. curatívă, pl. curatíve

CURATÍV ~ă (~i, ~e) Care vindecă; care lecuieşte. /<fr. curatif

CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif].