CURIOZITÁTE, (2) curiozităţi, s.f. 1. Dorinţă de a cunoaşte (amănunţit) ceva nou sau neobişnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreţie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinţe; (concr.) lucru interesant care se întâlneşte rar; ciudăţenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosité, lat. curiositas, -atis.

CURIOZITÁTE s. 1. v. interes. 2. ciudăţenie, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ăţi în comportare.) 3. v. ciudăţenie. 4. raritate. (O ~ a naturii.) 5. v. indiscreţie.

curiozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. curiozităţii; (rarităţi, ciudăţenii) pl. curiozităţi

CURIOZIT//ÁTE² ~ăţi f. mai ales la pl. Caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozităţii; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

CURIOZITÁTE¹ f. 1) Dorinţă de a cunoaşte, de a şti, de a afla ceva nou, necunoscut. 2) Interes meschin pentru orice, mai ales pentru chestiuni care privesc pe alţii. [G.-D. curiozităţii; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

CURIOZITÁTE s.f. 1. Dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit. ♦ Indiscreţie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinţe; (concr.) raritate, ciudăţenie. [Cf. fr. curiosité, it. curiosità].