CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.

CURSÍV adj. v. fluent.

CURSÍV adj. (TIPOGR.) italic, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)

cursív adj. m., pl. cursívi; f. sg. cursívă, pl. cursíve

CURSÍV³ ~ă (~i, ~e) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluenţă, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSÍV² adv. (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSÍV¹ ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSÍV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, uşor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< fr. cursif].