CUVÉTĂ, cuvete, s.f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea şi lăţimea aproape egale şi cu secţiunea orizontală aproximativ rotundă. ♢ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din fr. cuvette.

cuvétă (geol., tehn.) s. f., pl. cuvéte

CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lăţimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ♢ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette].