DÂRDĂÍ vb. IV. v. dârdâi.

DÂRDÂÍ , dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinţi) A clănţăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV.] – Onomatopee.

DÂRDÂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

DÂRDÂÍ vb. 1. v. tremura. 2. v. clănţăni. 3. v. cutre-mura.

dârdâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dârdâi, 3 sg. şi pl. dârdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá

A DÂRDÂÍ dârdâi intranz. 1) A tremura de frig, de frică etc. 2) pop. A avea vibraţii (producând sunete). / Onomat.