DÂRZÉNIE s.f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanţă. ♦ Înverşunare. 2. Neînduplecare, perseverenţă; p. ext. îndărătnicie, încăpăţânare. 3. Mândrie, semeţie. [Var.: (reg.) dârjénie s.f.]. – Dârz + suf. -enie.

DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverşunare. (~ unei dispute sportive.)

DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeţie.

dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia (sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei

DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeţie; fală; măreţie. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie