DALÁC s.n., s.m. 1. S.n. (Med.) Antrax. 2. S.m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie şi cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuinţate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină“.

DALÁC s. v. gogoaşă, păpălău, spanacul-ciobanilor.

DALÁC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aişor, bobiţă, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lu-pului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

dalác (plantă) s. m.

dalác (boală) s. n., pl. dalácuri

DALÁ//C² ~ci m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, de talie mică, ale cărei frunze se folosesc în medicina populară la tratarea dalacului. /< turc. dalak

DALÁ//C¹ ~ce n. pop. Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă şi omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale şi prin simptome de colaps; antrax. /<turc. dalak