DEŢINÚT, -Ă, deţinuţi, -te, s.m. şi f. Persoană ţinută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deţine.

DEŢINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.

deţinút s. m., pl. deţinúţi

DEŢINÚ//T ~ţi m. Persoană care se află în detenţiune; om ţinut în stare de arest; arestat. /<fr. détenu

DEŢINÚT, -Ă s.m. şi f. Cel ţinut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaş, puşcăriaş. [După fr. détenu].