DECÍZIE, decizii, s.f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii etc., soluţie adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluţie. ♦ Hotărâre luată de un organ al administraţiei de stat sau de un organ de jurisdicţie. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s.f.] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis.

Decizie ≠ indecizie

DECÍZIE s. v. dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neînduple-care, nestrămutare, neşovăire, stator-nicie.

DECÍZIE s. 1. hotărâre, rezoluţie. (O ~ adoptată prin consens.) 2. v. voinţă. 3. v. hotărâre. 4. v. sen-tinţă.

decízie s. f. (sil. -zi-e), art.decízia (sil. -zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art. decíziile (sil. -zi-i-)

DECÍZI//E ~i f. 1) Atitudine cu caracter determinant, adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. 2) Sentinţă proclamată de o instanţă judecătorească asupra unui recurs. 3) rar Caracter decis; îndrăzneală în acţiuni; hotărâre; fermitate. [Art. decizia; G.-D. deciziei; Sil. -zi-e] /<fr. décision, lat. decisio, ~onis

DECÍZIE s.f. 1. Hotărâre; rezoluţie. ♦ Hotărâre dată de o autoritate pentru cei aflaţi în subordinea sa. ♦ Sentinţă dată de o instanţă judecătorească superioară asupra unui recurs. 2. Hotărâre, fermitate. [Gen. -iei, var. deciziune s.f. / < lat. decisio, cf. fr. décision].

decizie amanata