DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre ţesături) A-şi pierde culoarea, a ieşi (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ştearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se şterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parţial culoarea de pe o ţesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

A (se) decolora ≠ a (se) colora

DECOLORÁ vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)

decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. şi pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decoloréze; ger. decolorând

A SE DECOLOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se şterge. 2) (despre culori) A deveni mai puţin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare

A DECOLOR//Á ~éz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare

DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a şterge culoarea de pe o ţesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].