DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde şi a înlătura cojile de pe unele seminţe în vederea consumului. ♦ A curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare şi ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parţial, o membrană îngroşată care înveleşte un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.

DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)

decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. şi pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decortichéze; ger. decorticând

A DECORTI//CÁ ~chéz tranz. 1) (se-minţe) A curăţa de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a răşlui. 2) (arbori) A curăţa de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelişul cortical prin intervenţie chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăţa de coajă grăunţele de cereale. ♦ A curăţa de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroşată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarţă].