DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentenţios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, şeful statului ~ ...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. şi pl. decreteáză; ger. decretând

A DECRET//Á ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentenţios. /<fr. décréter

DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentenţios ceva. [< fr. décréter].