DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.

DEDÚCE vb. v. scădea.

DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaşte. (Ce ~ de aici?)

dedúce vb. → duce

A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducţie. /<lat. deducere

DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducţiei). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire].