DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducţie, care foloseşte deducţia. ♦ Formă fundamentală de raţionament în care gândirea se mişcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus.

deductív adj. m., pl. deductívi; f. sg. deductívă, pl. deductíve

DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducţii. 2) Care constă din deducţii; bazat pe deducţii. /<fr. déductif

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducţie. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif].