DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanţelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluţie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluţia. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.

DEFECÁ vb. (FIZIOL.) a ieşi, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.

defecá vb., ind. prez. 1 sg. defechéz, 3 sg. şi pl. defecheáză

A DEFE//CÁ ~chéz tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocând sedimentarea substanţelor dizolvate. 2) (soluţii) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. déféquer, lat. defaecare

DEFECÁ vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanţă, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].