DEFICIÉNŢĂ, deficienţe, s.f. Scădere, lipsă, greşeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică şi funcţională a unui organ; absenţă a anumitor facultăţi fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

Deficienţă ≠ merit

deficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénţei; pl. deficiénţe

DEFICIÉNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă a unei însuşiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrităţii anatomice sau funcţionale a unui organ; defect. [G.-D. deficienţei; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia

DEFICIÉNŢĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].