DEFICÍT, deficite, s.n. Plus de cheltuieli faţă de venituri; lipsă (bănească) la un bilanţ financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ♢ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.

DEFICÍT s. (FIN.) 1. pierdere. (Un ~ de un milion.) 2. v. lipsă.

deficít s. n., pl. deficíte

DEFICÍT ~e n. 1) Absenţă a unui lucru sau a unei însuşiri strict necesare. 2) Stare în care cheltuielile depăşesc veniturile. ~ bugetar. ♢ A fi în ~ a fi în pierdere. 3) Sumă de bani, reprezentând diferenţa cu care cheltuielile întrec veniturile. ♢ ~ de casă lipsă de numerar disponibil pentru efectuarea plăţilor curente. /<fr. déficit

DEFICÍT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ♢ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi].