DEFINÍŢIE, definiţii, s.f. Operaţie de determinare a însuşirilor proprii unui lucru, unei noţiuni etc.; enunţul prin care se exprimă această operaţie. ♢ Expr. Prin definiţie = prin însăşi natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din fr. définition, lat. definitio, -onis.

DEFINÍŢIE s. definire, explicaţie. (O ~ a noţiunii de „casă“.)

definíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. definíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. definíţiei; pl. definíţii, art. definíţiile (sil. -ţi-i-)

DEFINÍŢI//E ~i f. 1) Operaţie logică prin care se determină conţinutul unui concept sau al unei semnificaţii, enumerând particularităţile lor de bază. 2) Frază prin care se exprimă rezultatul unei asemenea operaţii. ♢ Prin ~ prin însăşi esenţa lucrurilor. [Art. definiţia; G.-D. definiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. définition

DEFINÍŢIE s.f. 1. Operaţie logică prin care se arată conţinutul unei noţiuni, enunţându-se notele ei esenţiale sau adesea indicându-se genul proxim şi diferenţa specifică; propoziţie prin care se exprimă această determinare. ♢ Prin definiţie = prin însăşi natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificaţiei unei expresii. [Gen. -iei, var. definiţiune s.f. / cf. fr. définition, it. definizione, lat. definitio].

definitie