DEFRIŞÁ, defrişez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.

DEFRIŞÁ vb. (SILV.) a despăduri, (reg.) a târşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

defrişá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrişéz, 3 sg. şi pl. defrişeáză, 1 pl. defrişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. defrişéze; ger. defrişând

A DEFRIŞ//Á ~éz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori şi arbuşti prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcţii sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricher

DEFRIŞÁ vb. I. tr. A tăia şi a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obţine un teren propriu pentru agricultură, pentru păşunat etc. [< fr. défricher].