DEGEŢÉL, degeţele, s.n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degeţel-roşu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roşii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.

DEGEŢÉL s. 1. degetuţ. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degeţel roşu v. digitală.

degeţél s. n., pl. degeţéle

DEGEŢÉL ~e n. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care creşte prin păduri; degetariţă. 2): ~ roşu plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roşii-purpurii, cu punctaţii în interior, din care se extrage digitalina; degetariţă. /deget + suf. ~el